Un studiu genetic de amploare, publicat recent în revista Science, aduce clarificări fascinante despre modul în care s-au produs interacțiunile între strămoșii noștri, Homo sapiens, și populațiile de Neanderthalieni. Analizând cromozomul X, cercetătorii au descoperit că fenomenul de încrucișare a fost determinat predominant de bărbații Neanderthalieni care se împerecheau cu femei din specia Homo sapiens. Această descoperire schimbă perspectivele asupra istoriei preistorice, sugerând că fluxul genetic nu a fost unul simetric, ci a avut un sens biologic și social specific.

Cercetătorii, conduși de Alexander Platt de la Universitatea Pennsylvania, au analizat genomuri antice pentru a înțelege de ce ADN-ul Neanderthalian lipsește de pe cromozomul X la oamenii moderni din afara Africii, deși se regăsește în alte părți ale genomului. Ipoteza darwiniană a „supraviețuirii celui mai adaptat” explică acest fenomen: genele Neanderthaliene de pe cromozomul X ar fi putut fi biologic incompatibile cu cele ale speciei noastre, ducând la probleme de sănătate pentru urmași. Acest studiu nu oferă concluzii asupra consimțământului în acele uniuni antice, dar confirmă faptul că încrucișările au atins un vârf acum 47.000 de ani, lăsând amprente genetice care încă persistă în ADN-ul nostru actual.