Piața europeană a energiei rămâne extrem de sensibilă la fluctuațiile internaționale, așa cum a demonstrat recent creșterea spectaculoasă a cotațiilor pe hub-ul TTF din Amsterdam. Pentru România, această volatilitate se traduce direct în presiuni inflaționiste și costuri ridicate pentru mediul de afaceri. Deși țara noastră deține o producție internă considerabilă, dependența de prețurile bursiere internaționale expune industria la riscuri majore, transformând planificarea financiară într-o adevărată provocare. Companiile, în special marii consumatori de energie, sunt cele mai afectate de această incertitudine.

Pentru a atenua impactul acestor șocuri, experții recomandă o tranziție către contracte pe termen mediu și lung, între 3 și 10 ani, care să ofere predictibilitatea necesară investițiilor. Utilizarea unor formule de preț hibride, care să combine securitatea unui tarif fix cu indexări la referințe locale, ar putea proteja industria românească de derapajele pieței spot. În absența unor astfel de mecanisme, „ruleta” prețurilor zilnice va continua să afecteze prețurile la raft pentru consumatorul final și să erodeze competitivitatea exportatorilor români în plan european.