Sâmbăta Colivelor, prima sâmbătă din Postul Mare, ocupă un loc central în rânduiala Bisericii Ortodoxe, fiind dedicată rugăciunii pentru cei adormiți. Această zi marchează începutul unei serii de pomeniri care vor continua până la Sâmbăta lui Lazăr, punând accent pe milostenie și pe comuniunea spirituală cu strămoșii noștri. În mentalitatea populară, această zi vine adesea însoțită de o listă lungă de superstiții, una dintre cele mai frecvente întrebări fiind dacă este păcat să spălăm rufe sau să efectuăm munci casnice.

Din punct de vedere dogmatic, Biserica nu impune interdicții legate de spălarea rufelor în Sâmbăta Morților, însă tradiția populară a generat numeroase avertismente, bazate pe ideea că munca fizică ar distrage credinciosul de la rugăciune. Originea colivei, simbolul central al zilei, este strâns legată de minunea Sfântului Teodor Tiron, care a salvat creștinii din Constantinopol în perioada postului. Astăzi, coliva nu este doar un aliment ritual, ci o mărturie a credinței în Înviere: așa cum bobul de grâu trebuie să moară în pământ pentru a rodea, tot astfel trupul celui adormit așteaptă învierea de obște.