Mihai Daraban, șeful Camerei de Comerț și Industrie a României (CCIR) de 12 ani, implicat în scandalul zborurilor private cu politicieni, oameni de afaceri și magistrați, dezvăluite de mai multe publicații săptămâna trecută, conduce și Camera de Comerț a Constanței (CCINA), de 24 de ani fără întrerupere. G4Media vă prezintă detalii mai puțin cunoscute despre traseul și ascensiunea influentului șef al Camerei de Comerț, cu conexiuni la cel mai înalt nivel politic și business local. 

În conflict cu Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu, apoi ”love”

Ascensiunea lui Mihai Daraban începe în 2002, atunci când este ales prima dată șef al Camerei de Comerț Constanța în locul predecesorului său, Cornel Florea. 

Daraban este al doilea șef pe care Camera de la Constanța îl cunoaște, se află la al șaselea mandat și a fost ales de fiecare dată cu unanimitate. Din 2014 conduce și Camera de Comerț a României, unde a fost ales de trei ori, ultima dată girat printr-o decizie CCR la care a luat parte și prietenul său Cristian Deliorga, judecător-pasager în zborurile private despre care au scris News Center, PressOne și G4Media. 

Daraban a ajuns la șefia Camerei de Comerț Constanța cu susținerea PDSR și a relației cu omul de afaceri constănțean Gheorghe Bosânceanu în firma căruia era director de exploatare. 

Bosânceanu este unul dintre cei mai bogați oameni de afaceri din Constanța și deține mai multe businessuri, între care și Șantierul Naval Constanța, dar și trustul de presă Cuget Liber. 

În 2001 Daraban ea director de exploatare la societatea Histria Shipping, presedinte al organizatiei judetene de tineret a PSD și propus de partid pentru funcția de prefect al Constanței. 

Aventura politică a lui Daraban începe în 1994, când intră în PDSR, și, de fapt, continuă traseul politic al tatălui său, Aurel Daraban, care era membru vechi în formațiunea ruptă din FSN, apropiat al lui Adrian Năstase și a fost deputat PDSR / PSD de Constanța din 2001 până în 2004 când a murit.

Mihai Daraban a urcat rapid în ierarhia politică locală a PDSR / PSD, iar în 2001 conducea organizația de tineret și era membru în biroul executiv al filialei județene a social-democraților. 

Radu Mazăre era deja primar de un an al Constanței, independent, după o haltă în PD, ca parlamentar între 1996-2000. Intrat în conflict cu PD și cu un proces de calomnie pierdut, respectiv o grațiere din partea lui Ion Iliescu în 1996, Mazăre era cel mai vocal opozant al regimului Iliescu-Năstase, pe care Mihai Daraban îl reprezenta. 

În 2002, Daraban, susținut de puternicul om de afaceri Gheorghe Bosânceanu, de care îl lega o prietenie veche, de familie, prin tatăl său, Aurel Daraban, este ales șef la Camera de Comerț Constanța. În același an, Bosânceanu cumpărase Șantierul Naval Constanța și era un oponent al lui Radu Mazăre. 

Daraban reprezintă și astăzi în Colegiul de Conducere al Camerei de Comerț a Constanței compania Histria Shipmanagement SRL, a familiei Bosânceanu, iar unele informații din spațiul public susțin că soții Bosânceanu l-ar fi cununat pe Mihai Daraban în a doua căsătorie. 

Revenind la anii 2000 în Constanța, după negocieri intense cu PSD, Mazăre susținut de Miron Mitrea bate palma cu social-democrații în 2003 și candidează a doua oară la primărie, dar din partea PSD. Mazăre preia și conducerea organizației județene, împreună cu apropiații lui, fratele Alexandru Mazăre care avea să ajungă deputat și Nicușor Constantinescu, care avea să ajungă președinte al Consiliului Județean. 

Mihai Daraban, exponentul aripii Năstase care pierduse puterea în PSD, este înlăturat un an mai târziu, în 2004, din biroul executiv al PSD, de noua gașcă de putere reprezentată de Mazăre, pe motiv că a adus prejudicii de imagine organizației, iar Daraban își dă demisia din partid în semn de protest.   

Daraban devine un critic acerb al noului pol de putere din Constanța coagulat în jurul grupării Mazăre-Constantinescu, îl acuză pe Mazăre că sufocă firmele locale cu taxe, că ține Constanța captivă propriilor interese, că nu modernizează orașul, spune că nu mai există PSD Constanța, ci ”Mazăre SRL” și presa locală relata în 2006 că a fost la un pas să se ia la bătaie cu Nicușor Constantinescu, pe scările Prefecturii Constanța, după o dezbatere privind taxele. Daraban spune la vremea respectivă că nu are o problemă cu PSD, ci strict cu conducerea locală a cărei înlăturare o cere pentru a se întoarce în partid. 

Halta în PNL și împăcarea cu gașca Mazăre

Mihai Daraban se înscrie în PNL, dar părăsește partidul în 2007, după ce acesta a realizat că nu va fi ales candidat la Primăria Constanța pentru a-l contracara pe Radu Mazăre. 

Organizația locală a PNL dominată la acea vreme de parlamentarii Gheorghe Dragomir și Puiu Hașotti mima opoziția la administrația Mazăre-Constantinescu și alegea candidați-marionetă pentru Primăria Constanța, fără șanse reale de a-l combate pe Mazăre. 

După ce Mazăre câștigă din nou detașat, a treia oară, Primăria Constanța în 2008, iar Nicușor Constantinescu este reales și el la conducerea Consiliului Județean, în plină glorie și putere a trioului Mazăre-Constantinescu-Strutinsky (omul de afaceri prieten al celor trei care se ocupa de businessurile grupului), Daraban face pace cu ei și începe să colaboreze cu aceștia.

Ba chiar în public Mazăre îl bate pe umăr prietenește, iar Daraban și Nicușor Constantinescu, altădată încrâncenați pe holurile prefecturii, fac de data asta schimburi de replici cordiale. 

O explicație ar fi faptul că târgurile organizate de Camera de Comerț condusă de Daraban erau împrăștiate la acea vreme în hotelurile din stațiunea Mamaia, iar Daraban avea nevoie ca de aer de un pavilion expozițional care să le reunească, precum cel pe care Consiliul Județean tocmai îl construise și inaugurase în 2008.  

O altă explicație era faptul că în 2008-2009, în plin apogeul al epocii Mazăre-Constantinescu, tandemul care se înșurubase puternic în viața publică și domina atât politicul, cât și administrația, dar și justiția și businessurile locale, singura șansă care îi rămânea lui Daraban pentru a supraviețui politic și în prim planul spațiului public era să cadă la pace cu cei doi.

Așa se face că la Topul Firmelor din Constanța organizat de Camera de Comerț în 2009 își face apariția și Radu Mazăre, ”validează” evenimentul organizat de Mihai Daraban, iar presa locală titrează în deschiderea de ziar a doua zi ”Mazăre + Daraban = Love”. 

Afacerea Romexpo, ”registrul paralel” al comerțului și taxa obligatorie pentru toate firmele

Mihai Daraban a susținut public, în mai multe rânduri, că entitatea pe care o reprezintă nu primește bani din bugetul statului și se întreține doar din bani proveniți din mediul privat, taxe ale firmelor, sponsorizări etc. 

Însă un ONG de utilitate publică, așa cum este definită Camera de Comerț și Industrie a României, beneficiază de mai multe privilegii din partea Statului român, unele dintre acestea fiind diferite scutiri fiscale sau dreptul de a primi în folosință gratuită bunuri din proprietatea publică ori sprijinul statului în organizarea de evenimente. 

Mai mult, în cazul Camerei de Comerț a României în mandatele lui Daraban au fost înregistrate două episoade controversate care au stârnit reacții puternice în spațiul public, ambele pornind de la inițiative ale Parlamentului și ambele blocate de reacția virulentă a societății.  

În primul, Camera de Comerţ şi Industrie a României a fost marele beneficiar al unui proiect legislativ din 2021 prin care o suprafaţă de teren de 46 hectare de la Romexpo urma să treacă din proprietatea statului în cea a Camerei pentru dezvoltarea unui proiect imobiliar. În cele din urmă, Klaus Iohannis, președintele României la acea vreme, a trimis legea la reexaminare.

CCR a respins sesizarea de neconstituăționalitate depusă de USR și UDMR cu scorul de 5-2. 

G4Media a arătat în exclusivitate cum judecătorul CCR Cristian Deliorga, vechi prieten cu Mihai Daraban și pasager în zborul privat spre Mykonos, a fost unul dintre cei cinci judecători CCR care au votat în favoarea Romexpo, potrivit motivării deciziei.

Camera Deputaţilor a adoptat un proiect de lege care prevede transmiterea cu titlu gratuit Camerei de Comerţ şi Industrie a României a terenurilor proprietate privată a statului aflate în folosinţa gratuită a acestei instituţii, incluzând terenul de 46 hectare de la Romexpo.

Pe terenul respectiv urma să se construiască cel mai mare proiect imobiliar din România, dezvoltat de omul de afaceri Iulian Dascălu şi Camera de Comerţ.

Proiecte oprite de reacția societății

Dar legea nu a mai intrat în vigoare, deși legea a trecut de filtrul CCR și a mers la Palatul Cotroceni pentru promulgare. Președintele Klaus Iohannis a refuzat să o promulge și a trimis-o înapoi în Parlament pentru reexaminare. 

Senatul a reexaminat legea în toamna anului 2021 și a votat-o din nou, adoptând câteva amendamente. Totuși, proiectul a ajuns ulterior la Camera Deputaților (for decizional), unde s-a împotmolit pe fondul scandalurilor publice, al criticilor venite din partea Comisiei Europene privind ajutorul de stat și al presiunii mediatice.

Prin urmare, terenul de 46 de hectare a rămas în proprietatea statului român, iar proiectul imobiliar gigantic derulat de CCIR în parteneriat privat nu a putut fi demarat pe baza acelei legi.

În al doilea episod controversat, produs în 2022, care ar fi adus aproximativ 30 de milioane de euro anual la bugetul Camerei de Comerț conform estimărilor specialiștilor, Camera Deputaților și Senatul conduse de Marcel Ciolacu și Florin Cîțu au propus instituirea unei taxe ”de promovare” care urma să fie plătită obligatoriu de toate persoanele fizice autorizate sau întreprinderi către Camera de Comerț.

Taxele erau de la 10 la 100 de euro pe an, iar firmele și PFA-urile urmau să fie înregistrate într-un ”catalog al firmelor” întocmit și gestionat de Camera de Comerț care urma astfel să aibă acces la toate informațiile despre firmele respective, asemenea unui ”registru paralel al comerțului”, cum a fost numit de jurnalista Andreea Pora într-un articol pentru Europa Liberă. 

Mai mult, depunerea bilanțului contabil urma să fie condiționată de înscrirea în Catalogul firmelor Camerei de Comerț, iar depunerea bilanțului contabil era condiționată de achitarea taxei către Camera de Comerț.

Reprezentantul legal al unei firme trebuia să obțină un „certificat special de competență” de la camera de comerț judeţeană de unde este firma, iar reprezentantul legal al firmei trebuia să dovedească absolvirea unui curs de instruire în domeniul administrării sau managementului afacerilor pentru obținerea respectivului certificat. 

Inițiativa a stârnit revoltă în spațiul public, iar legea a fost adoptată fără aceste prevederi. 

Europa Liberă a mai notat atunci că, de-a lungul timpului, au fost mai multe scandaluri legate de diferitele tentative ale Camerei Comerțului de a lua în subordinea sa Registrul Comertului.

Un exemplu este cel din noiembrie 2009, când Camera Deputaților a adoptat un proiect de lege privind trecerea oficiilor de Registru al Comerțului de la Ministerul Justiției la Camerele de Comerț, însă legea a fost declarată neconstituțională.

Ulterior, în 2010 s-a introdus un amendament la legea Registrului Comerțului care transfera Serviciul de Asistență Juridică (aflat la Registrul Comertului) în subordinea Camerei de Comerț, modificare care ar fi permis CCIR să preia întregul serviciu care deține date și informații despre firmele private și se ocupa cu întocmirea actelor de înregistrare ale firmelor, însă și de această dată legea a fost declarată neconstituțională.

În prezent o firmă nu este obligată să devină membră a Camerei de Comerț din județul în care este înregistrată, ci este o opțiune pe care o poate accesa în schimbul unei taxe în praguri, de 1000, 3000 sau 5000 de lei pe an, sume în schimbul cărora firmele primesc diferite beneficii. 

Scandalul zborurilor private și încrengătura magistraților, cu oameni de afaceri și politicieni

G4Media a arătat în exclusivitate cum numele pasagerilor din avioanele private care au zburat către Nisa și Mykonos, dezvăluite de NewsCenter și PressOne, au puternice legături cu alți magistrați influenți, oameni de afaceri potenți și baroni politici, toți din Constanța.

O anchetă G4Media, realizată în colaborare cu Info Sud-Est, arăta radiografia unei rețele de relații care transcend interesele locale, bine împământenită la Constanța în anii de glorie ai epocii Radu Mazăre – Nicușor Constantinescu – Sorin Strutinsky (toți trei condamnați pentru corupție), din care a făcut parte și Mihai Daraban pe parcurs ce a început să capete o influență tot mai mare la Constanța, apoi la nivel național. 

G4Media arătase tot în exclusivitate, anterior, cum oamenii de afaceri din Constanța care au zburat la Mykonos cu Mihai Daraban și șeful Tribunalului în avion privat (Virgil Lixandru și Florin Cârstocea) au dosare chiar în instanța condusă de judecătorul Marius Croitoru. 

De subliniat că oamenii de afaceri Lixandru și Cârstocea sunt membri în Camera de Comerț a Constanței condusă de Daraban de 24 de ani. Daraban a precizat și că zborurile private au fost achitate de Camera de Comerț a României pe care o conduce în paralel de 12 ani. 

Ce este, de fapt, Camera de Comerț a României, cine o finanțează și cum funcționează

Deși numele poate induce ideea că această entitate reprezintă o instituție publică, o instituție deconcentrată sau se află în subordinea Executivului, Camera de Comert și Industrie reprezintă, de fapt, un ONG cu rol de utilitate publică.

Înființată la 1864 de ministrul Agriculturii C.A. Rosetti, sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Camera de Comerț era formată inițial din 15 camere fondatoare, iar între acestea nu se regăseau și Constanța, Tulcea, Cluj ș.a., dar fiind că Dobrogea era atunci parte a Imperiului Otoman, iar Transilvania parte a Imperiului Austro-Ungar. 

Comuniștii desființează camerele din teritoriu și o păstrează doar pe cea de la București, sub denumirea Camerei de Comerț Exterior a Republicii Populare România.

Camera de Comerț este reînființată cu rețeaua de camere din teritoriu în 1990, sub forma unei organizații neguvernamentale (ONG) și dezvoltă Registrul Comerțului care ulterior este preluat în subordinea Ministerului Justiției. 

În 2007, Legea 335 redefinește rețeaua de Camere, după modelul din 1925, câte o Cameră pentru fiecare reședință de județ, sub coordonarea Camerei ”mari”, de la București. 

Camera este condusă de președinte, care nu are un rol formal, dimpotrivă, alături de patru vicepreședinți (care sunt președinți de cameră din teritoriu), adunarea generală (formată din președinții camerelor județene) și un colegiu de conducere ales de adunarea generală, format din membri de drept (președinți ai camerelor din teritoriu), membri asociați și un membru de onoare. 

Adunarea generală este și cea care îl alege pe președintele Camerei de Comerț a României, din rândul membrilor Colegiului de Conducere, pentru 5 ani, iar mandatul poate fi reînnoit.

Absolvent al Colegiului Național de Apărare

În cazul de față, Mihai Daraban se află la al treilea mandat de președinte al Camerei de Comerț, deși legea prevede că o persoană poate fi aleasă la conducerea instituției doar de două ori. 

Doar că judecătorii Curții Constituționale, între care se număra și Cristian Deliorga, judecătorul CCR cu care Daraban a zburat la Mykonos și susține că sunt ”prieteni de 30 de ani”, au stabilit, în 2022, că Daraban poate avea trei mandate pentru că primul nu a fost un mandat complet. 

Conform unui CV din spațiul public Mihai Daraban a absolvit programul „Securitate și Guvernanță Bună” la Colegiul Național de Apărare în 2016 și, anterior, a absolvit Colegiul Național de Apărare, promoția 2005. 

A fost manager comercial la Histria Holding (2002–prezent) și manager operațional la Histria Ship Management SRL (1993 – 2002). 

În cadrul Camerei de Comerț și Industrie a României, a fost vicepreședinte (2011 – 2014) și președinte al Comisiilor pentru Politica Comercială și Servicii și pentru Comerț, Turism, Transport și Servicii (2008 – 2014).

În ce privește veniturile, conform legii, Camera de Comerț a României se finanțează prin cotizațiile membrilor (membrii de drept fiind camerele județene), tarife pentru diferite servicii, comisioane pe care le practică, donații sau sponsorizări, venituri sau dividende din firmele în care CCIR este acționară, alte venituri din activități proprii sau cotă-parte din veniturile camerelor județene. 

Dar CCIR poate încasa bani și din organizarea târgurilor, închirierea spațiilor pe care le deține (vezi chiria încasată de la Înalta Curte de Casație și Justiție despre care G4Media a scris aici, n.red.), cursuri și certificate pe care le emite, arbitraj sau consultanță, diferite evenimente sau servicii prestate ș.a. 

ONG apolitic, declarații politice

Nu în ultimul rând, Camera de Comerț condusă de Daraban ar trebui, conform legii, să rămână neutră politic, însă ONG-ul a surprins opinia publică în ianuarie 2022, când a transmis un comunicat de presă cu mesajul ”Je suis Ciucă”, după acuzațiile de plagiat la adresa lui Nicolae Ciucă, premierul PNL de la acea vreme. Daraban declara atunci pentru HotNews că democrația a fost dusă ”la o extremă dintr-asta în care am dat-o în destabilizare politică”: 

• ”Mi s-a părut deplasat că te iei de premier pentru o chestie din 2003”, a transmis șeful Camerei de Comerț care, pentru inițiativa sa, a fost contestat public de unii șefi locali ai camerelor de comerț.

Deși are obligația de a păstra neutralitatea politică, Mihai Daraban a cultivat o relație apropiată și cu fostul premier Victor Ponta, pe care l-a invitat la Topul Național al Firmelor din noiembrie 2023, deși nu mai avea nicio calitate oficială, iar în discursul său de deschidere, Mihai Daraban l-a menționat explicit pe Ponta printre invitați, adresându-i-se cu formula „Domnule Premier Victor Ponta”.