Derby-ul dintre Rapid și Dinamo a reaprins discuțiile despre eșecul autorităților și al federației de a gestiona comportamentul deviant al galeriilor. Mesajele rasiste și discriminatorii tolerate pe parcursul celor 90 de minute de joc nu sunt un fenomen izolat, ci o dovadă a continuității haosului din fotbalul românesc. Privind înapoi, memoria colectivă revine la evenimentele dramatice din 1997, când stadionul Ghencea a fost teatrul unui incendiu provocat, un episod fondator al ineficienței forțelor de ordine în fața suporterilor violenți.

Incendiul de atunci a scos la iveală lacune enorme în protocoalele de siguranță, lichide inflamabile fiind introduse în stadion chiar sub nasul forțelor de ordine, disimulate în recipiente banale. Rapiditatea cu care flăcările au cuprins peluza a indicat utilizarea unor substanțe accelerante, iar ezitarea forțelor de ordine în a folosi echipamentele de stingere disponibile a transformat un incident controlabil într-o catastrofă. Astăzi, vedem aceleași pattern-uri: lipsă de reacție concretă, ineficiență în controlul accesului și o toleranță care încurajează recidiva. Istoria pare să se repete, iar derby-urile continuă să fie umbrite de episoade care pun în pericol siguranța publică și imaginea sportului rege în România.