Iarna anului 2015 a rămas în memoria colectivă drept momentul în care ciobanii din România au transformat o nemulțumire legislativă într-o mișcare de protest fără precedent. „Miorița” a ieșit din manualele școlare și a ajuns pe asfaltul din fața Parlamentului, după ce o propunere controversată a încercat să limiteze numărul câinilor de stână și să restricționeze pășunatul pe timpul iernii. Pentru oieri, aceste măsuri păreau complet deconectate de realitatea dură a vieții la munte, unde amenințarea carnivorelor mari nu ține cont de paragrafele legii vânătorești.

Simbolismul protestului a fost copleșitor: mii de oameni au venit din toate colțurile țării, purtând cojoace și sunând din tălăngi, pentru a cere un dialog real cu decidenții politici. În timp ce autoritățile au răspuns prin cordoane de jandarmi, ciobanii au subliniat importanța câinelui de turmă, considerat nu un accesoriu, ci un membru esențial al familiei și un protector vital. Această confruntare a scos la iveală prăpastia dintre lumea satului, guvernată de respectul pentru natură și tradiție, și birocrația parlamentară, care părea să ignore complet nevoile celor care întrețin aceste tradiții milenare.