Moartea liderului suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a adus în centrul atenției publice nu doar succesiunea politică, ci și vasta structură financiară pe care acesta a coordonat-o timp de aproape 37 de ani. În ciuda unei imagini publice construite în jurul moderației și simplității religioase, investigațiile internaționale au scos la iveală un imperiu economic evaluat, în unele estimări recente, la aproape 200 de miliarde de dolari. Nucleul acestui imperiu este „Setad”, o instituție creată inițial pentru gestionarea bunurilor confiscate după revoluția din 1979, care a evoluat într-un conglomerat ce deține participații în sectoare vitale precum energia, imobiliarele, telecomunicațiile și industria bancară.

Deși Khamenei nu a deținut în nume propriu activele, controlul exercitat prin biroul său asupra acestei fundații a fost absolut. Spre deosebire de o companie privată, Setad a funcționat fără supraveghere parlamentară, fiind direct subordonată liderului suprem. Această distincție subtilă între proprietatea privată și controlul instituțional a fost mereu punctul central al criticilor internaționale. În lipsa transparenței financiare, averea legată de biroul lui Khamenei rămâne subiectul multor dezbateri, demonstrând modul în care autoritatea politică și cea economică s-au împletit pentru a crea una dintre cele mai puternice și opace structuri financiare din lume.