Piața muncii din România în domeniul îngrijirii vârstnicilor la domiciliu cunoaște o transformare semnificativă, pe măsură ce tot mai multe femei aleg să revină acasă după ani petrecuți în Italia. Creșterea salariilor oferite în marile orașe din România, precum București, Cluj sau Timișoara, a devenit un factor decisiv. Multe îngrijitoare preferă acum condițiile de lucru locale, unde câștigurile pot ajunge la 5000 de lei lunar, o sumă competitivă dacă raportăm la costul vieții din străinătate și la gradul ridicat de epuizare al joburilor din Italia.

Această tendință este alimentată și de reticența românilor de a-și lăsa părinții în azile, preferând să plătească îngrijitoare private. Cu toate acestea, sectorul se confruntă cu o problemă majoră: lipsa reglementărilor. Multe dintre aceste relații de muncă se desfășoară în afara sistemului fiscal, fără contracte legale, ceea ce lasă lucrătorii vulnerabili în fața lipsei asigurărilor de sănătate sau a contribuțiilor pentru pensie. Deși atractiv financiar pe termen scurt, sectorul are nevoie de o formalizare urgentă pentru a oferi siguranță tuturor părților implicate.