Luna martie aduce cu sine în tradiția românească celebrul obicei al „Babelor”, un interval de nouă zile (1-9 martie) plin de semnificații mitologice și premonitorii. Legenda Babei Dochia, care simbolizează tranziția de la asprimea iernii la blândețea primăverii, continuă să fie un reper cultural viu în satele românești. Fiecare zi din acest interval este considerată o oglindă a destinului, vremea din ziua aleasă fiind interpretată drept un indicator pentru starea de sănătate și norocul fiecărei persoane în cursul anului ce urmează.

Calcularea propriei „babe” rămâne un ritual popular, adaptat în funcție de data nașterii sau, în anumite comunități, de momentul căsătoriei. „Babele friguroase”, zilele cu vreme rea, sunt privite ca un simbol al rezilienței și al răbdării, în timp ce zilele însorite sunt semne de vitalitate și reînnoire. Dincolo de superstiții, acest calendar popular demonstrează legătura profundă a poporului român cu ritmurile naturii, transformând observația meteorologică într-o formă de manifestare identitară ce a supraviețuit trecerii generațiilor.