Tensiunile dintre Iran și Israel nu sunt un fenomen recent, ci rezultatul unei politici externe ostile inițiate încă de la Revoluția Islamică din 1979. Sub conducerea ayatollahului Ruhollah Khomeini, Iranul a transformat distrugerea statului Israel într-un pilon central al ideologiei sale oficiale, rupând legăturile diplomatice care existau în perioada șahului. Această atitudine a fost materializată prin finanțarea constantă a unor organizații militante precum Hezbollah, Hamas și Houthi, grupări care au acționat ca brațe înarmate ale Teheranului în regiune, lansând zeci de mii de atacuri asupra zonelor civile israeliene.

De-a lungul deceniilor, implicarea Iranului a escaladat de la retorică la implicare directă în acte de terorism internațional, coordonând atacuri asupra ambasadelor, centrelor evreiești și a altor obiective strategice. Masacrul din 7 octombrie 2023 este considerat punctul culminant al acestui efort susținut de destabilizare, în care Teheranul a furnizat expertiza, antrenamentul și armamentul necesar. Analiza acestui conflict pe termen lung demonstrează că instabilitatea actuală în Orientul Mijlociu este rezultatul unei strategii iraniene de decenii, care folosește interpuși pentru a duce un război multi-front, menținut în viață prin resurse financiare și tehnologie militară furnizate constant de regimul islamist.