Publicarea recentă a proiectului Constituției pentru Statul Palestina a stârnit numeroase controverse, în special prin omisiunea totală a oricărei referințe la statul Israel sau la religia iudaică. Textul, care conține 162 de articole, definește Palestina ca un stat cu caracter arab și musulman, Ierusalimul fiind revendicat în integralitate drept capitală politică, spirituală și culturală. Absența mențiunilor privind statul vecin sau moștenirea evreiască, care precedă istoric prezența islamului în regiune, subliniază dificultatea recunoașterii reciproce într-un context politic extrem de tensionat.

În timp ce Autoritatea Palestiniană încearcă să își consolideze cadrul statal, documentul a fost deja criticat dur de lideri ai grupării Hamas din Gaza, care consideră constituția ca fiind o încercare a autorităților de a menține status-quo-ul sub „ocupație”. Bassem Naim, un purtător de cuvânt al Hamas, a respins vehement textul, argumentând că libertatea nu poate fi definită prin regulamente care acceptă realitățile impuse de ocupant. Această disonanță internă, combinată cu o viziune care exclude identitatea evreiască, arată clar că drumul spre o pace durabilă rămâne blocat de viziuni diametral opuse asupra identității teritoriale și istorice a regiunii.