Au trecut mai bine de doi ani de la tragedia de la 2 Mai, un eveniment care a lăsat o cicatrice adâncă în inima părinților lui Sebastian Olariu. Pentru familia tânărului, timpul a stat în loc, iar suferința este alinată doar prin refuzul inconștient de a accepta realitatea crudă. Valentin Olariu a împărtășit recent detalii cutremurătoare despre modul în care soția sa reușește să reziste: aceasta păstrează camera fiului lor intactă și intră în fiecare seară pentru a-i vorbi, sperând, la nivel subconștient, că băiatul se va întoarce acasă. Este un mecanism de supraviețuire psihologică, o formă de negare care îi permite mamei să păstreze viu spiritul copilului pierdut într-un mod atât de violent.

Pe de altă parte, tatăl lui Sebi a transformat doliul într-o rutină de prezență constantă la locul de veci. Refuzând să numească locul „cimitir”, el îl consideră „casa lui Sebi” și își petrece acolo fiecare pauză de muncă, dar și serile, la ora 20:00. Familia își găsește acum un ultim sprijin în fiica lor, Elena, care, marcată de nedreptatea sistemului judiciar în cazul morții fratelui său, a ales să studieze Dreptul. Ea reprezintă acum speranța părinților pentru o lume în care justiția nu mai eșuează în fața victimelor, iar troița ridicată la locul accidentului rămâne un monument al memoriei pentru Sebi și pentru toți cei care au pierit în acea zi fatidică.