VIDEO | Revin kilogramele după oprirea injecțiilor pentru slăbit, la fel ca după dietă? Dr. Cristina Blaga, medic specialist endocrinologie, explicații legate de ce se întâmplă în organism

Revin kilogramele după oprirea injecțiilor pentru slăbit, la fel ca după dietă? Este principala întrebare pe care și-o pun cei care apelează deja la acest tratament, dar și cei care îl iau în calcul. Oprirea injecțiilor pentru slăbit poate fi urmată de revenirea kilogramelor, odată cu dispariția efectului medicamentului asupra apetitului. Dr. Cristina Blaga, medic specialist endocrinologie, explică de ce tratamentul necesită monitorizare pe termen lung și de ce alegerea lui trebuie făcută după evaluarea problemelor de sănătate ale pacientului.

Cristina Blaga este medic la Ponderas Academic Hospital, parte din Rețeaua de Sănătate Regina Maria. Ea a fost invitată la dezbaterea din seria G4Debate „Controlul greutății: implicațiile mai puțin cunoscute ale obezității și soluțiile disponibile”, moderată de redactorul-șef Ioana Câmpean.

Ce se întâmplă după întreruperea tratamentului

Întrebată dacă greutatea revine după oprirea injecțiilor, Dr. Cristina Blaga a explicat mecanismul care favorizează recâștigul ponderal:

„Dacă este întrerupt, practic dispare efectul pe care îl are injecția, substanța. Ea acționează pe centrul foamei și întârzie golirea stomacului. Practic, nu mai beneficiezi de aceste acțiuni care cresc senzația de sațietate și scad senzația de foame. Și există, într-adevăr, un rebound.

Pacientul recâștigă de obicei tot ce a pierdut sub tratament. 60% în decurs de un an și, până la doi ani, aproape toată greutatea. Deci este un tratament pe termen lung și monitorizat, dozat.”

În extensia studiului STEP 1, care a evaluat întreruperea semaglutidei, participanții au recâștigat, în medie, aproximativ două treimi din greutatea pierdută în primul an după oprire. În același moment fusese întreruptă și intervenția structurată asupra stilului de viață.

Studiul a urmărit 327 de participanți în această etapă și a constatat că, la un an după întrerupere, grupul tratat anterior cu semaglutidă rămânea, în medie, cu 5,6% sub greutatea inițială.

De ce organismul favorizează revenirea la greutatea anterioară

Dificultatea menținerii greutății nu se explică doar prin revenirea la vechile obiceiuri. Medicul a descris adaptările prin care organismul răspunde scăderii ponderale.

„Există acum un nou concept de memorie metabolică. Corpul știe care este greutatea lui anterioară, la care a stat o perioadă destul de îndelungată, și, odată cu scăderea ponderală, încearcă să facă tot posibilul să revină la acea greutate. Dacă vorbim în termeni medicali, crește grelina, scade leptina, leptina este hormonul sațietății, crește hormonul foamei și încearcă să revină la acea greutate.”

Prin această descriere, endocrinologul explică presiunea biologică pe care o poate resimți pacientul după slăbire.

Evaluarea trebuie să țină cont și de istoricul creșterii în greutate, de somn, de bolile existente și de medicamentele administrate.

„Sunt foarte mulți factori. Bineînțeles, din istoricul pacientului putem să aflăm și dacă are o medicație de fond, cronică, ce predispune la creștere ponderală. Pentru că greutatea nu mai este doar despre partea estetică.”

Cine (nu) poate primi injecții pentru slăbit

Dr. Cristina Blaga a explicat că indicația tratamentului depinde atât de indicele de masă corporală, cât și de afecțiunile asociate.

„Aceste terapii sunt recomandate pentru controlul obezității. Deci, dacă vorbim despre obezitate, vorbim despre un indice de masă corporală care ar trebui să fie peste 30 kg/m². Totuși, putem să tratăm un pacient cu această terapie dacă are un indice de masă corporală peste 27, dar să fie asociat cu afecțiuni metabolice deja existente.”

Pragurile din indicația europeană pentru semaglutida destinată controlului greutății sunt IMC de cel puțin 30 kg/m² sau IMC de cel puțin 27 și sub 30 kg/m², în prezența unei afecțiuni asociate greutății.

Printre exemple se numără prediabetul, diabetul de tip 2, hipertensiunea, dislipidemia și apneea obstructivă în somn.

Tratamentul se prescrie împreună cu alimentație hipocalorică și activitate fizică. Încadrarea într-un prag de IMC nu înlocuiește însă evaluarea medicală individuală.

În intervenția sa, endocrinologul a enumerat mai multe antecedente și afecțiuni care pot influența alegerea terapiei: carcinomul tiroidian medular, istoricul familial al acestei boli, sindromul de neoplazie endocrină multiplă de tip 2 – MEN2, pancreatita și tulburările digestive severe.

”Aceste terapii sunt absolut contraindicate unor pacienți cu un cancer tiroidian medular sau un istoric familial pentru această afecțiune. Pentru un alt sindrom, se numește sindrom MEN 2, care este o triplă metaplazie endocrină, este contraindicat pentru pacienții cu istoric de pancreatită, cu afecțiuni gastrice, cronice, severe, cum ar fi gastropareza sau cu boli inflamatorii acute, active.
Acești pacienți ar trebui temporizați, cei din urmă, până când afecțiunea inflamatorie cronică este totuși în remisiune și atunci se mai poate discuta dacă este eligibil sau nu. Deci, înainte de a se gândi dacă să își cumpere, să își achiziționeze singuri, trebuie totuși o evaluare pentru siguranța lor.”

Evaluarea poate identifica afecțiuni care schimbă prioritățile tratamentului. Dr. Blaga a explicat că obiectivele medicale depășesc modificarea aspectului fizic.

„Acum încercăm să evaluăm dacă există afecțiuni conexe. Unele pot să fie afecțiuni metabolice asociate obezității: diabetul, prediabetul, hipertensiunea, dislipidemia. Sau pot să fie și manifestări mecanice, care țin de dureri articulare, osteoartrită, sindromul de apnee în somn. Numai un medic poate să discearnă aceste afecțiuni și să îndrume pacientul către cea mai bună soluție.”

În acest context, medicul susține o abordare în care pacientul primește sprijin pentru alegerea și menținerea tratamentului.

„Practic, acum luăm de pe umerii pacienților povara acestei sintagme, «mișcă-te mai mult, mănâncă mai puțin», și o aducem în fața noastră. De cele mai multe ori, este bine să fie într-un centru multidisciplinar, unde vom decide împreună cel mai bun tratament.”

Mișcarea rămâne parte din acest plan, inclusiv prin schimbări accesibile în rutina zilnică:

„Un pas mic ar fi să urce scările și să nu mai ia liftul, să meargă pe jos până la magazin, să meargă două stații până la școală să ia copilul înapoi. Dacă deja au făcut și acest lucru, să meargă la medic să facă o evaluare hormonală. Dacă au făcut și acest lucru, să se adreseze unui centru multidisciplinar, unde cazul lor va fi discutat și vor primi un tratament personalizat.”