După trei decenii și miliarde de euro cheltuiți, problema câinilor fără stăpân rămâne o rană deschisă în administrația românească. Cazul recent din comuna vrânceană Suraia, unde un adăpost privat a fost în centrul unor acuzații grave, readuce în discuție ineficiența sistemului actual bazat pe capturare și eutanasie. În ciuda sumelor uriașe, de ordinul zecilor de milioane de euro anual, cheltuite pe contracte cu firme de ecarisaj, numărul maidanezilor nu a scăzut, iar sursa problemei — abandonul și lipsa sterilizării — a fost ignorată.

Comparația cu modelele europene de succes, precum cel al Olandei, demonstrează că sterilizarea în masă este o strategie de cinci ori mai ieftină și, totodată, umană. De exemplu, într-o comună din județul Iași, contractele pentru capturarea și uciderea câinilor au însumat sume ce ar fi acoperit cu ușurință sterilizarea tuturor patrupedelor din localitate. Prevenția, prin microcipare și educarea populației, ar fi fost o investiție mult mai inteligentă decât finanțarea continuă a unor firme private, care adesea nu rezolvă problema de fond, ci doar o perpetuează în scopul obținerii de profituri din banul public.