Deși ambele preparate ocupă un loc central în gastronomia românească, distincția dintre supă și ciorbă depășește simpla nuanță lingvistică. Supa este recunoscută prin finețea sa și profilul gustativ neutru sau ușor dulceag, fiind o combinație clară de arome extrase din legume, carne și oase. Datorită texturii sale lejere, supa este adesea recomandată ca un aliment reconfortant, ideal pentru perioadele de convalescență sau pentru un prânz ușor, având un lichid limpede și rafinat, completat adesea de fidea sau găluște.

Pe de altă parte, ciorba se definește prin caracterul său robust și, mai ales, prin nota distinctă de aciditate. Această acrime este semnătura definitorie a preparatului, fiind obținută prin adăugarea de borș fermentat, zeamă de varză, oțet sau suc de lămâie. Ciorbele sunt, prin definiție, mai dense, mai bogate în ingrediente și mult mai consistente decât supele clasice. Această diversitate de arome și texturi este ceea ce face din ciorbă o prezență iconică și diversificată în meniurile tradiționale, adaptându-se constant prin rețetele specifice fiecărei regiuni a țării.