Infrastructura feroviară a României se confruntă cu o anomalie tehnică: investițiile masive de miliarde de euro în modernizarea magistralelor sunt umbrite de persistența unor reglementări depășite. Asociația Pro Infrastructură a semnalat că o instrucțiune feroviară din anul 1975 impune limitări de viteză care nu mai sunt justificate tehnic pentru garniturile moderne, obligându-le să ruleze la viteze reduse. În mod ironic, trenurile vechi, dotate cu tehnologie mai simplă, pot circula fără aceste restricții impuse de procedurile de siguranță învechite.

Problema principală rezidă în modul în care sunt gestionate „butoanele de depășire” și sistemele de inducție a vitezei, concepute pentru locomotivele din secolul trecut. Trenurile noi, echipate cu sisteme de siguranță (PZB) conforme cu standardele europene actuale, sunt forțate să reducă viteza sub 40 km/h în zone unde linia este perfect capabilă să susțină 160 km/h, doar pentru a evita declanșarea frânării de urgență impusă de o instrucție ceferistă arhaică. Această situație limitează drastic beneficiile modernizării și cere o reformă urgentă a reglementărilor interne pentru a permite materialului rulant nou să atingă vitezele pentru care a fost proiectat.