Uniunea Europeană se pregătește pentru o serie de exerciții strategice de tip „war game”, menite să pună la încercare capacitatea de reacție în cazul activării clauzei de asistență reciprocă. Această inițiativă survine într-un context de incertitudine privind viitorul angajamentelor SUA în Europa și a fost impulsionată de dorința statelor membre de a-și consolida securitatea colectivă. Exercițiile vor debuta la nivelul ambasadorilor și vor culmina cu simulări la nivel ministerial, vizând scenarii precum atacurile hibride asupra infrastructurii UE.

Spre deosebire de celebrul Articol 5 al NATO, care obligă aliații să intervină direct, adesea prin forță militară, în cazul unui atac asupra unui stat membru, Articolul 42-7 din Tratatul UE stipulează „asistență prin toate mijloacele care stau în putere”. Deși a fost invocat o singură dată de Franța în 2015, mecanismele practice de funcționare ale acestuia au rămas destul de vagi până în prezent. Oficialii europeni doresc acum să transforme acest principiu într-o procedură operațională clară, fără a dubla însă rolul NATO.

Majoritatea statelor membre ale Uniunii sunt și membre ale Alianței Nord-Atlantice, motiv pentru care se pune mare accent pe complementaritate. Ursula von der Leyen a susținut constant nevoia ca Europa să aibă propriile capacități de apărare, mai ales în fața unor amenințări noi, precum dronele sau sabotajele cibernetice. Aceste simulări reprezintă un pas crucial pentru ca Uniunea Europeană să devină un actor mai autonom și pregătit să răspundă eficient crizelor de securitate din regiune.