Izvorul Tămăduirii este una dintre cele mai frumoase și pline de semnificație sărbători din calendarul ortodox, marcată anual în vinerea din Săptămâna Luminată. Această zi aduce aminte de minunea vindecării unui orb, petrecută la un izvor din apropierea Constantinopolului, la îndemnul Maicii Domnului. În amintirea acestui eveniment, bisericile din întreaga lume ortodoxă oficiază slujba de sfințire a apei, cunoscută sub numele de Aghiasma Mică. Spre deosebire de apa sfințită de la Bobotează, această agheasmă este considerată un remediu spiritual accesibil credincioșilor pe parcursul întregului an, fiind folosită pentru binecuvântarea gospodăriilor și pentru tămăduirea neputințelor trupești și sufletești.

Tradițiile legate de această sărbătoare sunt extrem de variate și încă păstrate în zonele rurale ale României. Printre cele mai vechi obiceiuri se numără sfințirea fântânilor și căutarea izvoarelor noi, despre care se spune că vor rămâne roditoare chiar și în perioadele de secetă. Totodată, în anumite regiuni, tinerii își luau „legământul juvenil”, un ritual prin care jurau să își fie alături ca frați, totul desfășurându-se într-o atmosferă de comuniune și respect. Fiind o zi de mare sărbătoare creștină, în Săptămâna Luminată se recomandă evitarea muncii fizice epuizante, a conflictelor și a supărărilor, accentul punându-se pe rugăciune și pe bucuria Învierii.