Premierul Ungariei, Viktor Orban, a făcut publică o amintire controversată din perioada începuturilor mandatului său, susținând că fostul președinte american Bill Clinton i-ar fi solicitat implicarea directă a Ungariei în bombardamentele asupra Serbiei în 1999. Orban a descris acest episod în fața electoratului ca pe un moment de cotitură în cariera sa politică, subliniind importanța capacității unui lider de a spune „nu” presiunilor externe, în special în chestiuni ce țin de implicarea în conflicte armate.

Potrivit relatărilor lui Orban, refuzul său a fost motivat de protejarea minorității maghiare din Voivodina, care ar fi fost expusă riscurilor directe ale unui conflict. Această mărturisire face parte din retorica actuală a premierului ungar de a sublinia independența suverană a țării sale față de marile puteri și de deciziile NATO de la acea vreme. Deși episodul nu a fost confirmat prin surse oficiale de la Washington, el servește drept instrument de campanie pentru a consolida imaginea unui politician care pune interesele naționale deasupra alianțelor externe.