Introducerea unei plafonări generalizate a adaosului comercial la produsele alimentare reprezintă o măsură cu riscuri economice majore, avertizează specialiștii. Deși intenția autorităților este de a proteja puterea de cumpărare a populației, experiența economică arată că o astfel de intervenție forțată generează distorsiuni pe întreg lanțul de aprovizionare. Exemplul negativ al Ungariei, unde măsuri similare au condus la penurie și raționalizarea mărfurilor, servește drept avertisment pentru decidenții din România.

Analistul Adrian Negrescu, de la Frames, atrage atenția asupra fenomenului de „Waterbed”: retailerii, constrânși să scadă prețurile la produsele plafonate pentru a supraviețui, vor fi forțați să crească prețurile la restul produselor neplafonate, precum detergenții sau cosmeticele. Această manevră nu rezolvă inflația, ci doar o redistribuie, generând inflație ascunsă. Mai mult, plafonarea poate descuraja investițiile în sectorul alimentar și poate reduce calitatea produselor, pe măsură ce companiile vor căuta soluții pentru a compensa marjele de profit diminuate. O economie sănătoasă se bazează pe libertatea pieței, nu pe constrângeri artificiale care pot duce la rafturi goale.