Mircea Lucescu a fost un spirit neînfricat, pentru care fotbalul a reprezentat sensul vieții până în ultima secundă. Chiar și în lupta cu problemele de sănătate, fostul selecționer a refuzat să se dea bătut, ultima sa mare ambiție fiind aceea de a ghida echipa națională spre o calificare la Cupa Mondială. „Nu sunt în cea mai bună formă, dar nu pot pleca ca un laș”, spunea acesta, subliniind dorința sa arzătoare de a lăsa în urmă o echipă capabilă să lupte de la egal la egal cu orice adversar.

Amintirile lui Lucescu se întorceau adesea la turneul din 1970, „Mondialul” din Mexic, unde stilul elegant de joc al României a captivat lumea. Acea experiență a fost sursa unei filozofii tactice ce a pus bazele unor cariere legendare. Chiar dacă inima sa a cedat, moștenirea lui Mircea Lucescu rămâne vie în fiecare pasă, în fiecare antrenament și în fiecare moment de pasiune pură pentru fotbal. El nu a fost doar un tehnician, ci un arhitect al viselor, un om care a trăit cu speranța că echipa sa va continua mereu să creadă în șansa de a triumfa pe marile arene ale lumii.