În tradiția ortodoxă, este esențială distincția dintre anafură și Sfintele Paști, două daruri binecuvântate care, deși au rădăcini liturgice similare, îndeplinesc roluri diferite în viața credinciosului. Anafura, cunoscută sub denumirea de „antidor”, reprezintă resturile din prescura din care a fost scos Sfântul Agneț în timpul Proscomidiei. Aceasta este oferită credincioșilor la finalul Liturghiei, ca un gest de binecuvântare, simbolizând prezența Maicii Domnului în mijlocul comunității și fiind consumată, de regulă, pe nemâncate. Este o formă de sfințire zilnică a credinciosului.

Sfintele Paști, pe de altă parte, poartă o încărcătură simbolică mult mai profundă, fiind legate direct de praznicul Învierii Domnului. Acestea sunt sfințite în cadrul Sfintei Liturghii din noaptea de Înviere printr-o rânduială specială, cu vin și apă sfințită, simbolizând jertfa și biruința asupra morții. În timp ce anafura este o binecuvântare constantă, Sfintele Paști reprezintă pecetluirea comuniunii noastre cu Hristos. Tradiția cere ca acestea să fie gustate cu mare evlavie în noaptea de Înviere sau în Duminica Paștilor, preferabil după Sfânta Împărtășanie, devenind astfel un simbol viu al speranței și al bucuriei pascale în fiecare familie.