Figura lui Gregorian Bivolaru a devenit, în ultimele decenii, sinonimă cu un capitol controversat al societății românești de după 1989. Fondator al MISA (Mișcarea de Integrare Spirituală în Absolut), Bivolaru a reușit să atragă mii de adepți prin promisiuni de iluminare, combinând elemente din yoga, tantra și ezoterism cu o retorică a salvării spirituale care a captivat o populație dezorientată. Povestea sa este strâns legată de setea de nou și de misticism care a caracterizat anii ’90, un teren fertil pentru lideri carismatici.

Dincolo de latura ezoterică, Bivolaru a fost o prezență constantă în dosarele penale și în atenția presei, fiind acuzat de practici abuzive și manipulare psihologică. Criticii săi au vorbit adesea despre o structură de tip cult care a izolat adepții de realitatea cotidiană. Moștenirea sa rămâne un studiu de caz despre fragilitatea psihologică a unei națiuni în tranziție și despre modul în care nevoia de apartenență poate fi exploatată prin construcții ideologice complexe și adesea opace.