Gheorghe Gheorghiu-Dej rămâne în istorie drept personajul care a consolidat regimul totalitar în România, fiind un instrument docil al Moscovei și un stalinist convins. Sub o mască de om blajin și modest, dictatorul a orchestrat epurări sângeroase, lichidându-și fără ezitare rivalii politici și impunând un climat de teroare prin intermediul Securității. Domnia sa a fost marcată de crime politice și de o suspiciune patologică, Dej neavând încredere nici în apropiații săi, cărora le simula cordialitatea în timp ce plănuia eliminarea lor din aparatul de partid.

În afara metodelor brutale de guvernare, Dej este cunoscut și pentru rolul său de mentor al lui Nicolae Ceaușescu, pregătindu-l pe acesta pentru preluarea puterii totale. Documentele istorice relevă un portret complex al unui om cu instincte politice ascuțite, dar utilizate în scopuri profund inumane. Deși a fost artizanul politicii „de independență” față de URSS în ultimii ani ai vieții, moștenirea sa rămâne legată indisolubil de represiunea sistematică, lagărele de muncă și distrugerea valorilor democratice, definind astfel cultura politică a comunismului românesc din acea perioadă sumbră.