Planurile de restructurare de la ANCOM, care vizau eficientizarea instituției prin reducerea a 160 de posturi și tăierea cheltuielilor salariale, s-au lovit de un zid legal inexpugnabil. Curtea de Apel București a dat dreptate unui număr de 326 de angajați, aproape jumătate din personal, care au contestat măsurile de disponibilizare în instanță. În consecință, instituția a fost obligată să îi reintroducă pe aceștia în plată, ceea ce a dus la necesitatea rectificării proiectului de buget pentru 2026, transformând o promisiune de economii într-o problemă financiară acută.

Noul buget transmis Parlamentului arată o discrepanță îngrijorătoare: veniturile proprii estimate sunt de aproximativ 385 de milioane de lei, în timp ce cheltuielile totale proiectate ajung la peste 405 milioane de lei. Această diferență de 20 de milioane de lei pune instituția într-o situație delicată, având în vedere că marea majoritate a banilor este direcționată către salarii (aproape 177 de milioane de lei). Valeriu Zgonea, președintele ANCOM, se află acum în poziția ingrată de a justifica un buget mai mare, după ce inițial susținea că restructurările vor reduce costurile anuale cu 28 de milioane de lei.

Situația reflectă dificultățile aplicării reformelor fiscale impuse de Guvernul Bolojan, care viza restructurarea autorităților autonome precum ANCOM, ASF sau ANRE prin reducerea posturilor de suport și a indemnizațiilor de conducere. Cazul ANCOM servește drept studiu de caz pentru limitele legislației muncii în procesele de restructurare a instituțiilor publice, unde protecția angajaților în fața concedierilor colective tinde să prevaleze, făcând eforturile de „reducere a statului” mult mai greu de realizat în practică decât pe hârtie.