Dispariția oficială a tratatului „Noul START” marchează finalul unei ere în controlul armamentului nuclear între SUA și Rusia, lăsând un gol legislativ îngrijorător. Această înțelegere, care a reglementat timp de decenii limitarea focoselor nucleare, a fost abandonată pe fondul neîncrederii reciproce și al dorinței Washingtonului de a include China în noile cadre de negocieri. Fără constrângerile impuse anterior, riscul unei noi curse a înarmărilor devine o realitate tangibilă, deși, în prezent, capacitățile industriale ale marilor puteri sunt limitate de provocări tehnice în modernizarea arsenalelor lor.

Consecința pe termen lung a acestui eșec nu este neapărat extinderea imediată a stocurilor de rachete, ci pierderea mecanismelor de verificare și transparență care au prevenit conflictele nucleare accidentale în timpul Războiului Rece. China, deși se confruntă cu dificultăți în producția de plutoniu, își modernizează forțele nucleare într-un ritm alert, forțând SUA să își regândească întreaga strategie defensivă. Absența unui cadru clar de monitorizare face ca încrederea reciprocă să fie minimă, iar riscul ca statele să adopte tactici opace de desfășurare a armelor să crească, ceea ce face ca posibilitatea unei reveniri la masa negocierilor să fie mai dificilă ca oricând.